Durerea este atunci când orice ai face nu poţi uita că ceva te ţine în loc să realizezi ceva măreţ. Durerea este atunci când nu poţi să te gândeşti la altceva decât la eşecul creaţiei care nu va mai veni. Durerea este atunci când eşti incapabil de a ieşi din întuneric, iar crepusculul este ultima amintire a vieţii. Durerea este atunci când totul se năruie şi nimic nu vine să îi ia locul, când totul în jur moare fără speranţă de reînviere. Durerea este atunci când simţi că trăieşti…
Archive for the ‘Editorial’ Category
Berzei cine-i aduce puii?
Scris de BY pe luni, 28 iulie 2008
Aflu cu stupoare că o nouă lege dată pentru a proteja copiii prevede pedepse pentru părinţii prinşi în fapt de către odraslele lor. Aproape simultan mi-a ajuns la cunoştinţă că o revistă s-a apucat să întrebe nişte vedete de câte ori pe zi fac sex.
Dar să le luăm pe rând. Noua directivă rimează atât de bine cu introducerea educaţiei sexologice la clasa întâi încât copiii îi vor întreba pe părinţi dacă nu cumva barza este ascunsă sub pat. Am un sfat pentru cei care dau tot felul de prevederi şi sfaturi despre cum se educă un copil: educaţi-i pe ai voştri şi noi pe noştri. Fiecare cum ştie şi cum crede de cuviinţă. Altfel vom avea o ţară de oameni identici, fără pic de personalitate. Nu că am fi prea departe şi aşa. Citându-l pe Marele GDC, cel mai bun mod de a creşte un copil e să îl laşi singur la colţul străzii şi să te întorci după o săptămână. Dacă îl găseşti tot acolo, înseamnă că ai un copil foarte prost, dar măcar ai idee de unde să începi adevărata educaţie.
Cât despre obsesia societăţii când vine vorba de sex, vreau să întreb doar atât: suntem noi primii oameni care facem chestia asta? Sau au mai fost şi alte generaţii înaintea noastră? Şi dacă au fost, se lăudau peste tot cu asta?
Publicat în Editorial | Lasă un comentariu »
Creez, deci cred
Scris de BY pe duminică, 27 iulie 2008
Ce îi face pe oameni să îşi exprime gândurile celor din jur? Ce îi determină să se apuce să scrie un articol într-un ziar, o poezie fiinţei iubite, o poveste pentru copii sau un roman necunoscuţilor din afara gândirii lor? Unii o fac din plăcere, alţii pentru că nu ştiu să facă altceva, iar alţii pentru bani. În majoritatea cazurilor toate trei. Dar indiferent de motiv, toţi aceşti oameni care decid să îi lase pe ceilalţi să fie părtaşi la creaţia lor, la modul lor de a vedea lumea şi de a reacţiona la obstacolele impuse de ea, au nevoie de o muză. Este imposibil să creezi orice fără să ai o inspiraţie sau măcar să ştii ce vrei să realizezi. Pentru că ceea ce omul produce cu forţele sale este de neegalat de vreo altă maşinărie. Iar frumuseţea acestui rezultat vine din tăria cu care autorul crede în muza sa, depinde de gradul în care el se poate lăsa în mâinile ei, fără a pune apoi la îndoială calitatea creaţiei. Pentru că atunci când crezi în ceva, nu mai contează nimic altceva pe lume în afară de opera căreia îi dai naştere. Muza poate lua diverse forme. Pentru unii ea poate fi o persoană, pentru alţii o stare de spirit ori un concept. Cât de abstracte, reale sau imaginare sunt acestea nu contează câtuşi de puţin. Dar ce se întâmplă când, printr-o crudă decizie a sorţii, inspiraţia dispare? Cînd orice ai face nu o mai găseşti… Omul poate trece la măsuri extreme aflat în imposibilitatea de a crea. Alţii însă continuă să creeze chiar în absenţa unei muze, dând naştere unor opere şi mai frumoase. Ei trag astfel concluzia că nu este nevoie decât de talent pentru a crea. Cât de mult se înşală! Căci muza care călăuzeşte mâna lipsită de talent dă naştere unor opere mult mai frumoase, originale şi inestimabile decât talentul fără orizont.
Publicat în Editorial | Lasă un comentariu »
Există viaţă după Elodia?
Scris de BY pe sâmbătă, 26 iulie 2008
Trei fete stau la o masă cu berea în faţă şi discută. Despre Elodia. Ştiu toate amănuntele. Nu au pierdut niciun episod. Bărbaţii din partea cealaltă a mesei intră în vorbă. Aceştia ascultă cu atenţie tot ce au de spus domnişoarele cu privire la subiect. Îşi exprimă chiar părerea când consideră că au de zis ceva interesant. Constată însă că ştiu mult prea puţine despre dispariţia Elodiei. Îşi dau seama că nu au nicio şansă de a intra în graţiile tinerelor. Le sugerează atunci că este trecut de ora 10 şi că programul la OTV a început de mult. După câteva ore, bărbaţii cu pricina realizează că nu au unde să petreacă noaptea, deoarece s-au certat cu prietenele lor.
Publicat în Editorial | Lasă un comentariu »