Punguţa de doi bani

Ministrul Mediului, Atilla Korodi a anunţat că va cere Guvernului să adopte un act normativ prin care să se interzică distribuirea gratuită a pungilor de plastic în magazine.

Cred că această măsură vizează micii comercianţi, deoarece la super sau hipermarketuri nu mai prinzi sacoşi moca. Asta în Bucureşti, că în Constanţa, la alimentară trebuie să ceri sacoşă şi oricum nu au decât d-alea de la 50 de bani în sus. N-are legătură cu subiectul, dar vă spun că în acelaşi oraş de la malul mării pâinea este servită cu mănuşa de plastic, dar apoi este oferită clientului pe tejghea.

Pe mine nu mă deranjează să plătesc pungile, că doar cineva s-a chinuit să le fabrice, dar să îşi amortizeze costurile din vânzări şi să nu mai văd cum bate 20 de bani pentru o amărâtă de pungă. Da, ştiu, nu e corect faţă de cei care vin cu sacoşa de acasă. Ei, bine, aceştia îşi vor lua plasă.

Guvernul ştie să şi calculeze, ajungând la concluzia că în medie o pungă de plastic nu depăşeşte vârsta de 20 de minute. Ţin să mă laud că şi în acest caz l-am ajutat pe Căpitan, eu reciclând sacoşile sub formă de pungi de gunoi. Solicit astfel o returnare de TVA pentru că ajut la salvarea Planetei. Aici ar fi de comentat de la ce anume o salvăm, dar poate cu altă ocazie.

În orice caz, măsura, care se aplică în Occident, acesta fiind de fapt principalul motiv pentru care statul vrea să mai încaseze nişte bani (dacă apar pe intrări, dar sunt date de pomană, statul nu ia TVA), mi se pare aberantă, atât timp cât nu se pot impune preţuri pentru aceste articole de pus pe faţa politicienilor până la epuizarea aerului din interior. Se vor percepe nişte preţuri derizorii, pe care majoritatea oricum le lăsau sub formă de bacşiş sau pomană la primul cerşetor întâlnit în cale.